vineri, 13 mai 2011

You can always come home



           A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Pur si simplu nu am reusit sa pun totul in ordine. Nici acum nu cred ca voi reusit, asa ca imi cer scuze anticipat daca postarea asta va fi " a mess", insa ma tem ca daca ar trebui sa aleg un cuvant care sa spuna totul despre mine, asta ar fi. "Dezastru." Nu sunt un dezastru? Poate ca nu, dar tot nu pot sa inteleg ce vreau. Stau aici, incerc sa scriu ceva despre mine. Stiu exact ce vreau. Cred. Trebuie sa stiu. Daca nici eu nu reusesc sa ma inteleg, atunci cine o va face? Tu? Sper din tot sufletul sa o faci...
          
          Unde sunt vremurile cand totul era simplu? Cand nu eram nevoita sa fac nicio alegere. Cand nu existau alegeri gresite. Nu exista teama de o alegere gresita, tocmai pentru ca nu exista nici termenul de alegere. Cand nu-mi puneam intrebari, iar o singura strangere de inima era mai mult decat suficienta sa ma faca sa imi dau seama ca acel lucru este intr-adevar tot ceea ce imi doresc. Am ajuns sa incerc cu atata indarjire sa imi gasesc explicatii, sa-mi gasesc scuze pentru ceea ce simt? Poate ca dintr-o anume perspectiva ceea ce imi doresc este gresit, dar oare nu perspectiva mea conteaza pana la urma? Ce incerc eu sa fac aici? Sa ii fac pe altii fericiti? Da, foarte frumos. Insa, de cand nu m-am mai gandit si la mine? Buna intrebare. Nu a venit oare vremea sa nu ma mai ascund? Tot ceea ce trebuie sa fac este sa recunosc, fata de mine, ca asta este ceea ce imi doresc. Asta o sa starneasca o adevarata nebunie. Si ei bine, nimic mai simplu. Am facut fata intotdeauna situatiilor neprevazute. Acum nu ramane decat sa trec la actiune. Doar eu si cu mine. No judging. Mai ales ca la cat de bine ne cunoastem una pe alta, stiu prea bine ca ce am de gand sa spun este exact ceea ce tu ai vrea sa auzi. Adica eu. Bine, ai avut dreptate. Si stii ce, acum ca am dat cartile pe fata, ce mai am de pierdut? Ce este mai rau? Sa ratezi sau sa nu incerci niciodata?

          Si uita-te la mine. Este o promisiune. Voi face tot ce imi sta in putinta ca totul sa fie bine. Simti si tu nu? Parca totul devine deodata mult mai palpabil. Acum pot spune ca sunt exact asa cum eram. Iti amintesti de mine? Iti amintesti ce obisnuiam sa ne spunem? Ramane valabil.


  Si inca ceva... "you can always come home".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu