vineri, 15 aprilie 2011

When you found me...

            Ma gandesc adesea la efemeritate, la timpul ce nu asteapta pe nimeni, nu iarta nimic. Simt un fel de constrangere. De ce toata graba asta? Timpul asta rade de noi... Nu ai sesizat niciodata cum timpul trece atat de repede cand suntem cu adevarat fericiti, iar in caz contrar pare ca sta. Timpul rezolva totul. Nu, doar faneaza fiinta, ne insufla o stare de reverie.
            Cine spune ca "uitare" inseamna pieire? Inseamna tainuire. Dar oare suntem noi atat de puternici incat sa ne putem insela pe noi insine? Avem puterea de a nega ceea ce suntem? Pentru ca in cele din urma, orice lucru dupa care tanjim sau pe care il simtim face parte din fiinta noastra. Felul in care percepem o anume situatie sau masura in care suntem napaditi de o anume stare, un anume sentiment spune multe despre natura sufletului nostru. Iar prin uitare nu faci decat sa ascunzi o parte din tine si asta fortat. Mie una nu imi place sa mi se spuna ce si cum sa fac. Dar cand singura ma silesc sa uit nu e oare acelasi lucru? O ba da. Si platesc cu varf si indesat pentru usurinta mea. Am ajuns chiar in punctul in care nu pot nici chiar eu sa spun cine sunt. Am incercat sa gasesc ce a fost pierdut, ce am "uitat" dar odata luata o decizie, cine spune ca am dreptul sa ma razgandesc?
            Norocul meu ca am fost intotdeauna ingaduitoare cu mine, am avut puterea sa trec peste raul pe care mi l-am starnit. Poate ca pana la urma timpul tine cu noi. Poate doar incearca sa ne faca sa punem mai mare pret pe esenta. Pe mine cel putin m-a ajutat sa mai las deoparte prejudecatile, sa nu mai imi impun limite, sa tind la autodepasire. Odata ce te limitezi numai la ceea ce ai, iti tai singur creanga de sub picioare. Trebuie sa ne gandim mai mult la propasire. Frontiere au existat intotdeauna, insa au fost depasite. Oare nu de asta exista ele? Ne trebuie doar putin curaj. Doar nu suntem primii care au incercat si pana la urma, ce avem de pierdut? Cei ce se incred in notiunea de imposibil sunt doar niste lasi. Nu vei stii niciodata daca nu incerci. Si intr-un final poate chiar vei reusi.


N-ar fi frumos?